gnoza ca existentialism (2)

gnoza este un existentialism mistic, viata umana este locul unei initieri continue, iar myst-ul este solidar unei comunitati de credinciosi. munca gnosticului este preschimbarea raului in bine. in viata sa ajunge la un moment de disperare si in acelasi timp de iubire puternica, acesta constituind momentul in care raul este convertit.
in acest punct gnosticismul nu este diferit de crestinism ca metoda. sa nu uitam ca o comunitate gnostica este o grupare elitista care tinde spre spiritualizare. in conceptia lor, putini erau alesi si mai putini erau cei care ajungeau sa se desavarseasca. pentru marea majoritate nu aveau solutii, decat transmigratia si metemsomatoza. mantuirea nu se obtinea intr-o singura existenta, de aceea considerau ca eforturile trebuie sa fie continue. crestinismul insa a venit in intampinarea maselor si a facut acel compromis politic care pana la urma a dus la impunerea ca religie unica. urmarea a fost ca treapta ultima a desavarsirii primirea gnozei, contemplarea divinitatii si primirea invataturilor esoterice, s-a considerat ca nu mai este valabila. atingerea starii de nepatimire era o misiune mult prea grea pentru a fi realizata in viata curenta. cu toate acestea, acei care in cadrul crestinismului au ales sa se retraga din lume si sa isi dedice viata lui dumnezeu, acei considerati mistici si cu haruri speciale, stau de marturie pentru persistenta gnozei si indiferent cum este ea numita, exista inca.
despre gnostici si practicile lor s-au pastrat prea putine referinte. majoritatea sunt din partea ganditorilor crestini care erau preocupati sa combata sistemnele gnostice si nu sa le descrie. insa mostenirea gnostica o gasim tocmai in crestinism, in ceea ce priveste credinta practica.
si crestinismul este un sincretism si a retinut invataturi dintre cele mai vechi. dogma a incercat sa epureze teologic crestinismul de toate ramasitele gandirii magice. insa aceasta a fost salvata, iar drumul catre realitate continua sa fie parcurs prin interiorizare si prin intermediul visului. aceasta particularitate a facut din gnoza emblema unei miscari constituite pentru a se salva in fata atacurilor crestinismului. acum ne vine greu sa credem ca o miscare la vremea ei elitista a accesat intrumente ale inconstientului si magiei in cautarea iluminarii. insa sentimentul religios a fost mereu patruns de cel magic. datorita gandirii magice este posibila acum cunoasterea intuitiva si analogia. acestea doua au fost si vor fi intotdeauna alaturi de cei care isi cauta in continuare desavarsirea. gnosticismul, desi ramas in urma, a urmat crestinismul si a cules ceea ce a fost lasat deoparte de dogma. s-a instaurat chiar o traditie, insa una secreta care stim cat este de invocata acum. inca gnosticismul nu a scapat din a fi transmis si raspindit in mod confuz. emblema a ocultismului, de-a lungul timpului i s-au alaturat atat cei nemultumiti de biserica, cei care proclamau o instruire spirituala, nu numai o etica sociala, dar si ateii care respingeau nu doar doctrina, ci si pe dumnezeu.
in masura in care crestinismul regal se inchidea tot mai mult in traditia revelatiilor si miracolelor, extazul si misterele specifice spiritualitatii grecesti s-au pastrat la nivelul maselor. gnosticismul s-a pozitionat la mijlocul distantei, privind in urma, putem spune intre rasarit si occident., acolo unde secretul este transmis oral. descoperirea bibliotecii de la nag hammadi si a scrierilor de la marea moarta a reaprins interesul pentru ascuns. descoperim ca ideile gnostice se pot extrage din ceea ce a ajuns de-a lungul timpului interpretare, reinterpretare si vulgarizare. aceste descoperiri au deschis calea unei adevarate invazii pagane in chiar inima crestinismului, invazie careia trebuie sa-i faca fata in conditiile in care insusi crestinismul a pastrat o traditie esoterica. prin acest canal au patruns misterele antice si invatatura transmisa de sfantul pavel, dar odata deschisa cutia pandorei doctrinele spiritualitatii orientale au patruns in occident si au propus solutii paralele celor crestine. posibilitatea unei initieri in si o revelare a vechlilor secrete face parte din speranta in renovatio.