continuand tema timpului raman tot pe un teren necunoscut. de oriunde l-as apuca timpul se sustrage neincetat din fata intelegerii mele. ba mai mult ma arunca intr-o volbura ametitoare din care ies cu ce altceva decat cu migrene. asta in cel mai bun caz deoarece tot anul metabolismul mi-a fost dat peste cap. inca ma mir prelung de luna aceea in care m-am simtit om normal.
dar relatia mea cu timpul se complica tot mai mult. pana acum nu eram impacata cu trecutul, insa vedeam un viitor linistitor. intuitia intotdeauna mi-a servit o doza de incredere in fata necunoscutului. nu stiam incotro ma indrept dar stiam ca n-are rost sa ma agit ca sunt calauzita bine, tot efortul meu era sa ma las condusa. in acelasi timp mi-am tot strofocat imaginatia sa-mi ofere un rost, o menire. necastigator. inspiratia de moment era mijlocul meu de a trece prin viata.
in ultimii ani linistea mi s-a risipit si si-a facut locul spaima. tot ce m-am gandit eu asa prin mintiuca mea ca ar putea constitui o existenta s-a dovedit de neatins. insa viata mi-a oferit ceva la ce nici nu visam. tanjeam ca tot omul, dar nicicum nu ma vedeam ca vreodata voi avea parte de fericire in dragoste. si nu orice fericire, din aceea cu plansete. ma repet imi doream, dar nu credeam. pesemne ca totusi inconstient s-a intamplat sa se aseze asa lucrurile ca sa primesc ce mi-am tot dorit. si cred ca acel moment de implinire mi-a consumat o foarte mare parte din rezerve. din rezervele de viata, de iubire, de energie. privind inapoi ma gandesc serios ca aceasta mare implinire m-a secat. mi-a taiat orice alta posibilitate de manifestare si a concentrat totul inspre persoana iubita. aceste infaptaciuni m-au lasat fara cuvinte. cum sufletul n-are ghiseu de informatii cu publicul, pot ramane linistita cu capul limba intre dintica nu mi se va raspunde cum de s-a intamplat asa ceva. nu vreau nici sa se considere ca m-am trasnformat intr-o sotie exemplara. simplul fapt ca am acest statut pentru mine e ca si cum m-as fi dat precum greuceanu de trei ori peste si m-as fi transformat. nu in musca. si iata-ma-s in toata splendoarea de gospodina. sunt cuvinte atat de nefamiliare, incat si scriindu-le imi vine sa intorc capul sa vad despre cine e vorba.
si bine instalata in statutul meu marital ma intreb cu sinceritate ce draq fac de acum. is ca o fatuca nestiutoare care se minuneaza la fiecare pas. luni de zile ma bantuiau intrebari ciudate, cum sa-i fac pe plac sotului, cum sa fac sa-l sustin si sa-l incurajez, vai l-am necajit si el are atatea probleme pe cap. sa stiti ca vorbesc serios acum, nu radeti. ma gandesc cu groaza la cei carora le-au venit copiii imediat. eu una pur si simplu n-as suporta atatea ganduri cate ma gandesc ca mi-as face pentru o existenta intermediata de mine si deja mi se si imbarliga vorbele. deci, ar fi ceva colosal. faptul ca in veci nu m-am vazut in postura in care cu atata naturalete domnesc acum, e ceva insignifiant in comparatie cu cel de a naste copii. ma ia cu lesin numai cand incerc sa ma pun in aceasta postura. dar tanjesc. nu stiu daca ma credeti, dar as fi in stare sa nasc cate un copil pe an si tot as ramanea muta de uimire.
dar cam asa face timpul cu mine, ma arunca in cate un mister pe care nu stiu de unde sa-l apuc. observ cum dupa cateva randuri imi revine liniste fata de viitor. daca as avea unele capacitati cu siguranta as simti macar un suflet in preajma mea care ma pregateste sa vina. pentru ca altfel nu-mi explic anumite trairi de o intensitate sufocanta. cum is obisnuita sa ma astept la orice, nu ar fi ceva iesit din comun ca tocmai aceasta invecinare cu un alt suflet sa ma sufoce la propriu. si sa ma ia de pe picioare, sa ma sece de energie. din doua una, ori eu is subtire in resurse, ori copilul acesta e atat de deosebit incat de pe acum imi mananca urechile. si in acest moment sunt atat de linistita ca pot face chiar unele afirmatii - viata mea are valoarea de a da nastere. si ma astept ca atunci cand se va intampla ca revelatiile de care am avut parte sa fie cat o scuipatura in ocean. daca nici asta nu-i viitor frumos, eu ma arunc cu fata in pamant si dau din maini si din picioare pana sunteti de acord cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu