Scriu aici pentru cei cu capul in nori si picioarele pe pamant. pentru cei ce se intind intr-un efort supraomenesc si se sacrifica pentru a se transforma in trepte pe care fiecare isi lasa urmele talpilor, pentru cei care se scutura de noroi, pentru cei necunoscuti, oameni ca noi. Nimic nu poate fi cunoscut decât după măsura celui care cunoaşte. Eu aici imi exersez zborul.
miercuri, 14 iulie 2010
trecand prin viata
"noi ne obişnuim să ne supărăm şi să urâm, să regretăm trecutul şi să ne temem de viitor. Ne obişnuim să considerăm că principala fericire ne vine prin intermediul corpului. Iar, atunci când încercăm să ne schimbăm deprinderile, lucrul acesta se dovedeşte a fi peste puterile multora dintre noi Numai cei care au înţeles că nu există cale de întoarcere încep să-şi formeze noi deprinderi şi, treptat, apare obişnuinţa de a ierta, obişnuinţa de a nu căuta răzbunare, obişnuinţa de a nu regreta şi a nu te teme, obişnuinţa de a iubi necondiţionat, obişnuinţa de a trăi pentru iubire. Când mergi spre Dumnezeu, nu există cale de mijloc." Lazarev
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu