chip de lut

mi s-a cerut o reactie si o explicatie in legatura cu ceea ce se intampla in sistemul social la ora actuala.
reactia mea e simpla - ma pufneste rasul.
si explicatia e la fel de simpla - ca sa castigam ceva trebuie sa pierdem altceva. ca sa construim si sa intarim sufletul trebuie sa demolam trupul. sistemul asta pe care fara oboseala il tot criticam se scutura din temelii pentru ca noi sa fim mantuiti. sa ne bucuram dar, sa radem si sa ne veselim.
stiti tema basmelor- batalia binelui cu raul care intotdeauna se termina cu victoria binelui. asta se intampla. binele incepe sa castige, traim momentele acelea de confruntare maxima, de tensiune de la mic la mare. de fapt ce inseamna victoria? e impacarea extremelor, e unificarea contrariilor.
acuma sa nu-mi spuneti ca binele il reprezinta confortul, casa, masa, masina, slujba, proiectele, avutiile, familia, inteligenta, spiritualitatea. toate acestea sunt cele care trebuie demolate, tradus fiind sunt cele de care trebuie sa ne detasam, sa renuntam la a le acorda prioritate, sa renuntam la puternica atractie fata de pamantesc. dar daca nici una dintre acestea nu sunt acel bine care va invinge, atunci ce e binele?

acum, mai pe larg.
cum universalitatea ne-a plasat in est, trebuie sa ne incadram in cadrul statelor care vor face echilibrul cu occidentul. ce am facut noi a fost sa preluam specificul apusean si sa ne adaptam lui. asta ne va duce la pierire. cum insa economia de piata si statul de drept nu prea functioneaza la noi, inca existam. nu ne putem intoarce nici inapoi, la comunism, acesta se destrama, desi unii mai sunt nostalgici. ceea ce se intampla in zona noastra goegrafica e nasterea unei noi ideologii. o noua ideologie care va trebui sa impace estul cu vestul. omenirea e in stadiu destul de avansat de degenerare, iar de pe aici va porni unificarea. sper eu.
e vorba de instituirea unei noi istorii. cum pana acum estul a fost in afara istoriei, cum pana acum o tara fara renastere si iluminism nu a contat, acum e timpul ca preistoria sa ofere instantele ierarhice. cum bine stim, o tara ca romania poate intra cu dreptul si deplin in istorie, inviindu-si trecutul, dar in mod obligatoriu, traindu-si prezentul. nu putem da timpul inapoi, il putem insa valorifica. si aceasta valorificare a istorie vechi va putea sta la baza acestei noi ideologii.
aceasta noua ideologie mai trebuie sa impace stiinta cu religia. cu totii suntem de acord ca stiinta a adus civilizatia, dar din ce in ce mai des aceasta functioneaza tot mai putin in interesul oamenilor. nu avem nevoie de o stiinta care sa ne distruga, ci una care sa ia in considerare consecintele posibile. stiinta de azi trebuie sa fie capabila de prognoze si planificari pentru viitor si nu doar pentru ziua de azi. daca savantul se gandeste la avantajele imediate si nu la raul pe care il pot produce, el nu se mai pune in slujba crezului sau stiintific, ci in slujba propriului interes. acum, un savant trebuie sa se gandeasca la el ultima data, savantul de azi trebuie sa fie profund moral. interesele egoistului sunt legate de propria constiinta care tine de evolutia corpului si logica pamanteasca. daca aceasta se exacerbeaza, constiinta tinde sa se diferentieze.
evolutia tine intr-adevar de constient, dar dezvoltarea nu merge pana la infinit, ea trebuie sa se reunifice. astfel cu cat tendinta de expansiune a constiintei se mareste, iar la fel de intens se declanseaza unificarea. adica adunam-adunam, dar la un moment dat trebuie sa si triem, trebuie sa ne oprim sa intelegem si sa integram noile achizitii. in astfel de moment de integrare, punctul de sprijin se muta pe suflet. iar omenirea traieste cam acest moment, aceasta trecere de la extindere la restrangere. natura traieste asa in fiecare an la nivelul oricarei plante. toamna toate fortele sale latente se aduna in samanta. asa si omenirea isi strange potentele la cele mai simple forme. dar in momentul in care aceasta simplitate este atinsa are loc activarea structurilor spirituale. acestea sunt inaccesibile egoistului. tot la acest nivel sunt prooprocii. cei cu moralitate ridicata pot vedea viitorul mult mai repede decat cei imorali. e necesar ca punctul de sustinere sa fie deplasat de pe fizic pe spiritual. e necesar ca activitatea subconstientului sa nu fie blocata constient. pe acest taram se recepteaza noile informatii, adevarurile nesupuse criticii. insa oamenii de stiinta se feresc sa cedeze controlul constient, ba mai mult considera ca o stiinta fara punere sub semnul intrebarii, fara exemplificare si demonstratie nu exista. aici e locul unde trebuie realizata impacarea. riscul diferentierii pana la dezintegrare sau al pierderii individualitatii. insa o activare a sunbconstientului ce dapeseste intelegerea constienta e la fel de periculoasa. alternarea punctelor de sprijin trebuie sa functioneze. orice exagerare inspre oricare parte este periculoasa.
noua ideologie trebuie sa rezolve aceasta dilema. si e doar o singura posibilitate - cedarea constienta de sine pentru a ne regasi in universalitate. constiinta de sine integrata si integralista. credinta si critica in acelasi timp.
umanitatea simte miscarile sufletului universal. cu cat se ridica spiritual, cu atat se cutremura material. daca se demoleaza materialul e pentru a fi salvat sufletul. si intr-adevar aceste reactii s-au accelerat. tema sfarsitului lumii e pe buzele tuturor, is curioasa cati insa se intereseaza de salvarea sufletului. nici o catastrofa din cate cunoastem noi nu omoara sufletul, ci il salveaza.
cu cat este raul actual mai mare, cu atat sufletul e mai protejat, cu atat mai multa atentie i se acorda. cu cat mai mult ne sunt incalcate drepturile, ne sunt ignorate nevoile, ne sunt ironizate preocuparile, ne sunt negate posibilitatile, cu atat mai mult ni se ofera ocazia sa ne intoarcem la adevarata siguranta. cu cat ne sunt descoperite toate ascunzatorile, cu atat avem ocazia sa ne refugiem la singurul loc neatacabil, sufletul. sa nu ne preocupam ca n-avem ce manca si n-avem cu ne imbraca, sa ne preocupam sa ne salvam sufletul. sa nu ne intereseze sa adunam valori pamantesti, sa adunam comori sufletesti. sa nu ne fie frica sa ne pierdem trupul, caci cel ce isi va pastra sufletul va trai. inca o data mi-am dat seama cum biblia ne da solutia desi e greu de priceput. de multe ori am citit-o doar pentru a-i identifica erorile. si le-am gasit. dar pildele acestea nu pot fi demolate odata ce facem un efort de bun simt de a intelege lumea in care traim. biblia nu contine singurele invataminte ce merita luate in considerare, ci formularea acestora pe intelesul cat mai multor oameni. cu toate acestea multi refuza sa vada evidentul: ne poate fi luat avutul, ne pot fi luati cei dragi, ne poate fi luata sanatatea, ne poate fi luata viata, dar nu pierdem nimic. sufletul nu ni-l poate lua nimeni, sufletul nu ne apartine, noi apartinem lui.

acum, mai profund.
stiinta materialista si-a facut un crez din cercetarea invaziva a naturii. orice studiu stiintific este exclusiv fizic. se cauta maxima obictivare, maxima precizie si poate obtine maxima descriere a substantelor. la acest nivel, mineral, corpul uman are aceleasi calitati care se gasesc in natura in regnul mineral.
insa omul este mai mult decat niste reactii fizico-chimice. corpul este viu, este miscare, evolutie, transformare. corpul uman are un ritm asemeni plantelor, iar legatura cu regnul vegetal se face prin intermediul eterului, corpul de viata.
si nu ne oprim aici, omul are sentimente, senzatii si emotii, pasiuni si pofte. pana la acest punct omul se aseamana cu animalele, iar legatura cu regnul animal se realizeaza de corpul astral.
si mai ramane eul care nu corespunde cu ceea ce gasim pe pamant, este cel mai nou element caracteristic al omului. si este inca in formare. fiind mai recent, adica s-a trezit de scurt timp la constienta, eul inca nu este integrat in mecanism. singura comparatia ce e pot face este cea cu samanta. asa cum in samanta subzista toate potentele unei plante, chiar daca acestea nu se dezvolta in plan fizic, asa si omul avea eu dintotdeauna. insa pana acum acesta a fost pus in subordonare cu legile universale. la un moment dat in timp eul a inceput sa se dezvolte pe cont propriu, sa fie constient de sine. pentru asta era nevoie de miscare de distantare, de dedublare. aceasta functie o va fi indeplinit gandirea. gandirea e cea ne ajuta sa ne individualizam, sa ne plasam fata de altii si fata de noi insine. ocultistii marcheaza aceste schimbari odata cu hristos. el a venit nu sa implineasca legea, ci sa o demoleze(sa cladeasca legea eului). el a venit sa puna pe fiu impotriva tatalui(sa se individualize si sa descopere ca sine), el a adus o noua lege, iubirea - ne-a dat libertatea, ne-a lasat libera cunoasterea, caci a stiut ca urmarind sa ne cunoastem cat mai bine, vom ajunge sa cunoastem universul. am avut libertatea de miscare pana la maxima obiectivare. si aici in plin materialism, descoperim din nou spiritualul, ne descoperim pe noi ca parte a universalului, ne descoperim ca unitate. si acest moment e descris prin intoarcerea fiului ratacitor. gasind esenta, ne lepadam de sine, renuntam la ego-ul diferential si regasim cate o parte din noi in tot ce exista in exterior. si participam la realitate prin acest bun comun, spiritul. exista un spirit personal, al familiei, al neamului, al natiunii, un spirit universal. spiritul nu piere, cu cat cel personal e conectat mai strans la cel universal, cu atat celelalte straduri sufletul si corpul sunt mai rezistente. cu cat sufletul este mai intarit, cu atat corpul este mai sanatos.
spiritul-sufletul-corpul sunt unite intre ele si interactioneaza. dar nu invers logicii umane. pentru ca evolutia merge inspre salvarea celui mai important, spiritul, apoi sufletul. foarte multi identifica spiritul cu sufletul. e bine si asa, pentru ei spiritul este ceva mult prea fin pentru a fi inteles. insa boala corpului inseamna sanatatea sufletului. suferind la nivel fizic, ne vindecam sufletul. un suflet prea bolnav inseamna moartea fizica. dar ca sa intelegem moarte trebuie sa fi inteles viata. viata omului e o planta inversata. sus sunt radacinile, jos sunt semintele. seva ne-o tragem de sus si asta ne tine in viata. boala ne slabeste, astfel ca toata forta se canalizeaza inspre formarea semintei. samanta cade si cand gaseste un teren fertil, arunca muguri. cel mai propice teren de crestere nu este pamnantul, cum este pentru plnate, ci spiritul. spiritul e acea conditie fara de care noi n-am exista, spiritul este acela care in maxima noastra vulnerabilitate ne pazeste sa crestem frumos. spiritul e cel care prin iubire si din iubire creeaza iar si iar. hristos astea ne-a dat odata cu iubirea- participarea la creatie. din creaturi ce am foat vom deveni participanti la creatiei, nu creatori deplini(sa nu ni se urce la cap), dar omul viitor va fi cel creator. si va veni vremea cand vom avea raspunderea stapanirii asupra celor create. pentru asta suntem pregatiti. nu sa invadam, ci sa inmultim. inca habar n-avem cum se vor intampla toate astea.