nu stiu daca exista vreo carte cu acest titlu sau tema. nimic din ce citesc nu mi se pastreaza in forma bruta prin memoria vizuala. imi arati o carte ce am citit-o si nu stiu sa spun ce contine. apuc o carte ce am citit-o si descopar idei pe care nu le-am remarcat, idei fabuloase, dar pe care daca nu le folosesc imediat, le uit. mestec tot felu de idei, formulez, apoi pun mana pe o carte care dezvolta exact aceleasi idei. poate ca e o consolare ca autorii acelor idei sunt niste titani. dar eu am ambitia propriilor idei, ambitia de inovare. si se pare ca deocamdata cu ambitia raman. poate ca o sa invat ca reformularea nu e chiar inutila. o sa pot accepta asta, doar din motivul pentru care care acei autori a caror idei le-as putea "linge" cu spor ideile sa nu aiba acces la publicul la care as avea eu acces. cum insa eu n-am public, sa mi le repet mie, chiar e inutil. pentru ca la mine repetarea nu e fixare, e alienare.
asadar, un astfel de titlu se regaseste la Heidegger, la Levinas, la contemporani adeca, noii metafizicieni care puneau din nou sub semnul intrebarii fiinta, disecau timpul si faceau o noua descoperire, pe celalalt. e incorect sa credem ca filosofii anteriori secolului 20, au pus pret pe altul decat pe ego. o intreaga paradigma centrata pe eu, o intreaga paradigma care secole de-a randul a fost magnifica, dar incompleta, o intreaga paradigma care abia de curand si-a mutat atentia si a incercat o creditare, o valorizare a altor euri. noua paradigma a dat peste cap toata etica, de fapt a inaugurat etica, deoarece pana acum etica nu a avut subiect de sine statator. pana acum orice conduita a fost inevitabil supusa unei tensiuni intre convingeri si credinte, din cauza unui dezechilibru intre eu si altul. dar acum celalalt mi se arata pe tot atat de complex cat sunt si eu, atat de asemanator mie si atat de diferit. de aici s-a declansat o intreaga fenomenologie, noi si noi rezultate ale intentiei, o noua etica marcata de intalnirea fata-in-fata cu celalalt. un celalalt tacut pana acum, care incepe sa mi se dezvaluie.
ei bine, dragostea e valoarea pe care eu o atribui celuilalt, adica tie. de ce am alaturat-o mortii? am sa las un timp de suspans, timp in care il astept pe cel care a dat deja raspunsul. daca nu-l aflu, voi fi nevoita sa dezvolt tema pe larg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu