ce-am fost

e ceva ce fac foarte rar. sa recitesc ce am scris. m-am intins inspre agenda de poezii vechi. poezii la minut care mi-au iesit atat de usor incat nu le-am mai bagat in seama. as putea spune ca nici nu le-am prea inteles atunci, dar n-o fac, doar le sunt autoare. as putea spune ca acolo sunt sentimente care ma dominau si dintre care pana si recitirea imprejurarilor era greu de suportat. v-as ruga sa nu faceti analiza gramaticala pe ultima fraza.
Daca stiu ceva, asta e faptul ca reusesc sa imi aleg puncte de sustinere de netagaduit. Ei m-au declansat poetic:

Lucian Blaga - Melancolie

Un vant razlet isi sterge lacrimile reci pe geamuri.
Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata durerea,
ce-o simt n-o simt in mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.

Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si cu seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nori cu ugerele pline.
Si ploua.


Mihai Eminescu - GLOSSA

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


in ceea ce ma priveste, orice voi avea vreodata de spus, se regaseste in aceste doua poezii, in special si in opera acestora in general. Mi-au trebuit cativa ani sa trec de perioada "iar eminescu!?", dar a trecut si ma intorc la el in fiece incursiune a mea inspre inceputuri.

astea sunt reactiile mele acum zece ani si ceva mai recente:

O arta poetica 1999
Totul a fost o clipa.
Din mii de ganduri
Unul ascuns
Ma-mbraca, ma-nfioara.
Ce l-a adus?
E a zecea parte dintr-un inceput,
Un inceput ce n-are cap.
El a crescut
Si m-a cuprins. Atat.

Totul e o secunda,
Secunda un nimic,
Dusman mi-e timpul,
Dar asta nu-i nimic
Caci eu impotriva-mi ma ridic,
si zic: mai las' sa treaca timpul,
Ca totul e nimic.

Nimic a fost,
nimic a mai ramas,
Dar sufletul nu urmareste un ceas
El este aici, il simt.
Timpul e un inceput
sau un sfarsit
Si niciodata viitor.

Copilarie 2000
Pasul tau negru
pe covorul meu
ma-ngroapa.
Cartile le-am pierdut
rand pe rand
Iar umbra surasului tau
ma-nfioara.
Unde ai fost pana acum?
Sirul lung in sufletul meu de patimi
ma tine din somn.
Iar cand o sa dorm
Pieptul o sa-mi creasca
A doua zi nu mai am somn
In gand adorm
si te vad
Te-am pierdut insa
Si n-am sa te mai vad,
Curand am sa mor.

Mercur 2001
In volbura timpului m-am aruncat
Dorinta mi-a croit drum
In urma mea am lasat
Carare de tun.

Intunecimea ma primeste
Stramtoarea ei ma-nfioara
Continuu:
Trupul mi s-a transformat
In pumn.

Lovesc,
Ma macin incet
Ma tem ca n-o sa ajung

Oboseala m-a innegrit
Ma opresc, insa raman
In jur e fum.

In locul meu ma cutremur
Ultimul rasuflet se-ntinde
Firul lui subtire
Deapana trecutul.

Ma uit in jur,
Nu vad nimic
Dar simt,
Simt cum ma atrage spre el
Al lumii inceput.

2002
Gandul zboara inainte sa-l gandesc
Cuvantul zboara inainte sa-l rostesc
Totul se dizolva inainte sa traiesc
Ce ajunge la mine nu mai e nou...
Ramane umbra, pe care la ce s-o folosesc?
Simt si inca incerc
Dar ce este ramane inchis
As vrea ca respiratia sa ma lase
Sa ies, sa evadez.
Mereu va lipsi ceva?
Voi avansa?
Mai pot repara?
Cu ce costuri am pierdut
Copilaria?
A fost degeaba?
Va fi cineva care se va apropia?

Gandul zboara, eu dezamagesc
Ma pregatesc
Cuvintele prind sens.

adevar 2003
E mult de cand s-a deschis a lumii carte.
E mult de cand lumina razbate.
E mult in noi, o zi jumate.
E noua clipa care bate.
Sunt noua cai in nopate.
O, intunericul
E mult in noi
Cu-o clipa ne-abate.

Patrunde in lumina, cuprinde o farama
Fur-o!
Inghite-o si ingana
O ruga!
O ruga nebuna
O zi, o saptamana, o luna
Si-apoi, o clipa-ncununa
Rabdarea.
Calea in lumina ce mi-a dat-o.

Buna!
Mai stii de mine?
Ma iei cu tine
Acolo unde nimeni nu te poate fura?
Nici zi, nici saptamana, nici luna
Sa nu mai fie a mea

Implinire 2003
Sa am un singur gand
E tot ce-mi doresc.
Sa am un singur gand
Sa ma-mplinesc
Doar Unul ni se ofera
In El traim cu toti
Iar in amagire
Ne impartim mereu.

Sa am un singur gand
L-as agata in cui
Sa-l vad
Iar El in fata mea
M-ar calauzi mereu.

Sa am un singur gand
Pe toate le-as lasa
Si l-as urma
L-as priveghea

Un gand in Unul,
un gand prin Unul
un gand cat Unul
Incolo e destinul meu.

*

Pe geamul ferestrei cade un strop
de intuneric
Se cere inauntru, mi-e frica
Mi-e frica sa nu orbesc
Mi-e frica de amurgul soarelui celest
Atat cat inauntru mai palpaie lumina
E semna ca rasarit
Oricand poate sa vina.
Si intre cele doua eu sunt doar o straina;
Straina de venirea
intunericului in lumina.
Nu-mi pasa daca timpul masoara intr-o clipa
Trecerea mea in lume,
Caci eu ii sunt straina
nu stiu decat de soare
de oameni si lumina.
Doar ele ma vor prinde
In jocul de pe urma.

Oda Strabunilor
Nu stiu de aceasta lume
Ce se rasfira intr-una.
Nu stiu de aceasta lume
Ce cauta minciuna.
Nu stiu de lumea asta
Ce-mi sta mie impotriva.
Eu stiu ca-n orice seara
Ma cheama la ea muma
Si orice dimineata
E grea in somnul ei
Si orice dupa-masa
Ma ia la sanul ei.
O, a mea maicuta
Mai mai stii tu oare?
Ai uitat de vremea
De la sezatoare?
Ai venit tu maica
Sa-mi asezi cununa
Cand mie inca
Mi-e plina lumea?

De ce toate astea
Vor sa se intample,
De ce mi-e dat mie
Sa sarut pe frunte,
Sa sarut pamantul
Care m-a nascut,
Sa sarut pe toti
Care au trecut?

A mea sarutare
Nu-nvenina oare,
Pamantul care cu drag
Mi-a tinut racoare
Si-a raspuns tot timpul
La a mea chemare?
Cum poti tu maicuta
Sa suporti pe tine
Atata negreala si
Venin din mine?

Orice incercare
De-a porni in noapte
Nu se opreste,
Decat prea departe.
Unde sunt eu oare?
Unde am ajuns?
Voi primi eu oare
Un asteptat raspuns?
Orice incercare
De-a ma apropia
Face ca intoarcerea
Sa fie tot mai grea
Unde am ajuns?
Unde sunt acum?
Poate nu-i de-ajuns
Cat am mers pe drum.
Incotro oare
De-acum sa ma-ndrept,
Caci orice incercare
Ma face sa regret?

Sa regret ca viata
Imi intinde cursa,
Din care ma laud
Ca eu ii sunt sursa.
Cine sunt eu oare?
Unde ma ascund?
Cu orice incercare
Ma pierd tot mai mult?

Voi iesi eu oare
La a vietii casa,
Sa ma infrupt din toate
Cate sunt pe masa?

Orice vers mai scrie
Stiloul in scurs
Sta ca marturie
Ca eu m-am patruns.
M-am patruns de-o boala
Blestem ca sa-mi fie
Ca in vesnicie
M-am pierdut si nu-s.

In 2004 am inceput un poem initiatic (l-am numit eu), "Am intalnit un om", care inca nu stiu daca e gata. cred ca de acum n-o sa va mai spun anii, ca prea repede trec. oricum, sunt in asteptare, Flo mi-a promis ca ii va face grafica, dar nu mi-a spus cand. Nu-i graba, ca nu stam degeaba.