retetar

adresand o intrebare, raspunsurile vin mereu altele. pornirea e un laitmotiv de-al meu. de ce tocmai fara miros am ramas? si ca parte de raspuns (sa punem corect intrebarea e sa ne raspundem la jumatate) ma intreb ce functie imi indeplinea mirosul, functie ce pana acum era detinuta de o alta particica. si a cata oara imi vine in minte ideea relatiei cu exteriorul, cu realitatea cu care nu obosesc sa ma confrunt. faptul ca raman mereu uimita de ceea ce vine inspre mine, mereu sunt luata prin surprindere. si nu tocmai intr-un mod placut. parintii n-au stiut sa-mi explice de ce, pentru ca parintii mei n-au reusit sa se maturizeze. dupa cum imi miroase, ma vor lasa pe mine sa rezolv asta.