"Indrazniti, eu am cucerit lumea!". cu asta imi iau cel mai tare aliat. eu si multi altii. totul e bine atata timp cat ne amintim sa apelam la El. de cele mai multe ori uitam si continuam dupa puterea noastra. si apoi ne miram de ce...
am fost intrebata de ce il vad pe Dumnezeu atat de abstract. pentru ca asa functionez eu. daca as fi fost pictor i-as fi inchinat icoane, daca as fi fost sculptor as fi cioplit cruci. unii sunt martiri, altii misionari, mie mi-a dat cuvantul scris. si cu asta inteleg sa-l onorez. oricate matanii as face, daca din scris nu mi se intelege smerenia, atunci ma incearca mandria. oricat as sta intr-o biserica, daca imi vin idei "necuviincioase", atunci mi-am pierdut timpul. nu am de gand sa ma explic cum sunt, ci sa ma declar cine sunt. atata timp cat altceva este de acceptat, nu vad ce mi-ar sta impotriva. cuvantul scris e cel ce ma defineste, restul e iluzia din care am tot cautat sa scap. ce mi-a luat mult sa inteleg este ca o judecata vine din iluzie, sufletele nu se judeca intre ele. si fiecare avem cate o metoda de a ne asterne sufletul intr-un mod indoielnic la prima vedere pentru altii, dar usor de recunoscut cand e surprins direct de catre suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu